Printre noi sunt si suflete crestine, romani adevarati, care mentin drept steagul Romaniei
Valencia, Spania/Romanian Global News
„Nu stiu altii cum sunt...” insa eu am cam ajuns la capatul rabdarii.
Valencia, Spania/Romanian Global News
„Nu stiu altii cum sunt...” insa eu am cam ajuns la capatul rabdarii.
Ma surprinde si preocupa in acelasi timp, lipsa de demnitate a unora. Nu vorbesc despre omul de rand care se trezeste in fiecare dimineata si pleaca sa isi castige cinstit si onorabil bucatica de paine, oriunde s-ar afla, indiferent daca locul poarta numele de Romania, Spania, Italia, etc...Omul de rand este (in opinia mea) persoana care vede viata cu ochiul realitatii, care viseaza de o forma limitata pentru ca imaginatia lui se bazeaza pe munca cinstita de zi cu zi.
Omul de rand, cel ce trudeste din scaunul unui birou sau ridicand caramizi, cel ce isi cunoaste limitele si-si recunoaste defectele, cel ce respecta, valoreaza si multumeste, cel ce isi considera aproapele un partener de drum, nicidecum un posibil intrument de a scoate bani usor si repede... ... „Opinca-i era sparta,/ caciula desfundata,/ Dar fruntea lui de raze/ parea incoronata./ Calica-i era haina,/ dar straluceau pe ea/ Si crucea "Sfantul Gheorghe"/ si-a "Romaniei Stea"./
Nu, omul de rand nu ma preocupa, pentru ca el este demnitatea insasi.
Ma tulbura lipsa de demnitatea si de bun simt a celor „importanti” a „ elitei” care tine cu orice pret sa manipuleze, sa se foloseasca, sa distorsioneze realitatea.Parveniti si incompetenti, acomplexati de incapacitatea lor de a tine ritmul cu societatea si care isi imagineaza ca pot substitui lipsa de inteligenta cu etalarea masinilor luxoase ori purtand haine de firma cumparate la jumatate de pret de la hoti...Pana nu demult, oarecum linistita in privinta lor, intelegeam chiar pana la un anumit punct acest comportament si consideram ignoranta ca o consecinta a „vremilor acelea” . Daca starea de fapt comentata ar fi ramas in stadiul de molusca si nu ar fi evoluat, ma multumeam sa observ si sa accept faptele lor ca atare. „ Nu stiu altii cum sunt”... insa eu ma inrosesc de rusinea lor mai ales atunci cand sunt nevoita sa stau cu ei la masa. Efortul de a disimula dezacordul (incerc sa ma exprim cat mai elegant posibil) ma oboseste fizic si psihic in asemenea hal ca tamplele incep sa-mi zvagneasca iar stomacul sa mi se revolte.Imi place sa ma relationez, sa particip, sa comunic si deci implicit sa cunosc, din acest motiv, odata cu trecerea anilor si acumularea unei oarece experiente, continui sa cred in capacitatea romanului de a se adapta, in inteligenta si dorinta lui de a se perfectiona tinand ritmul cu evolutia si realitatea inconjuratoare. Imi place mai ales sa cred ca ne iubim copiii si ca nu ne poate fi indiferent ce le oferim ca referinta si mai mult decat atat, ce societate le lasam mostenire...Dragii mei compatrioti, o sa va creasca nasul atat de mare ca Pinochio va fi dat uitarii... Cum puteti cere subventii si finantari pentru proiecte culturale, cand stiti foarte bine ca in spatele acestora se afla un interes pur personal? Oare nu va dati seama ca tratati cu persoane inteligente care daca au ajuns unde au ajuns se datoreaza faptului ca poseda un simt in plus, un simt care pe intelesul tuturor se poate traduce in capacitatea de a separa lumina de intuneric...? Va plangeti ca munciti din greu si ca abia ajungeti la sfarsitul lunii, daca este asa, atunci invatati-ma si pe mine cum sa fac sa am o masina ca a voastra? Cum sa-mi cumpar un apartament, cum sa fac rost de aurul pe care il etaleaza sotiile si sotii vostri, ori cel putin invatati-ma la ce cheltuieli sa renunt ca sa-mi pot cumpara un telefon ca al vostru?Apoi mai am o intrebare care nu o sa va placa; de ce nu va plangeti si cand va duceti in concediu in Romania? De ce cand intrati pe ulita satului sau cand opriti in fata blocului va umflati in pene ca paunii in calduri? De ce va duce-ti la bodega din centru si aruncati cu banii in toate partile?Astept sa-mi raspunde-ti ca ma insel, insa acest lucru nu se va intampla pentru ca din cauza ipocriziei unora dintre noi cei ce ne aflam in occident, multi dintre cei ramasi acasa nu mai au somn chinuiti de dorinta de-a imigra.Dragii mei, tocmai din respect si consideratie fata de dumneavoastra si de tara, am sa va vand (gratis) un pont inteligent utilizand ca material didactic doua dintre operele de arta ale lui Constantin Brancusi :
Omul de rand, cel ce trudeste din scaunul unui birou sau ridicand caramizi, cel ce isi cunoaste limitele si-si recunoaste defectele, cel ce respecta, valoreaza si multumeste, cel ce isi considera aproapele un partener de drum, nicidecum un posibil intrument de a scoate bani usor si repede... ... „Opinca-i era sparta,/ caciula desfundata,/ Dar fruntea lui de raze/ parea incoronata./ Calica-i era haina,/ dar straluceau pe ea/ Si crucea "Sfantul Gheorghe"/ si-a "Romaniei Stea"./
Nu, omul de rand nu ma preocupa, pentru ca el este demnitatea insasi.
Ma tulbura lipsa de demnitatea si de bun simt a celor „importanti” a „ elitei” care tine cu orice pret sa manipuleze, sa se foloseasca, sa distorsioneze realitatea.Parveniti si incompetenti, acomplexati de incapacitatea lor de a tine ritmul cu societatea si care isi imagineaza ca pot substitui lipsa de inteligenta cu etalarea masinilor luxoase ori purtand haine de firma cumparate la jumatate de pret de la hoti...Pana nu demult, oarecum linistita in privinta lor, intelegeam chiar pana la un anumit punct acest comportament si consideram ignoranta ca o consecinta a „vremilor acelea” . Daca starea de fapt comentata ar fi ramas in stadiul de molusca si nu ar fi evoluat, ma multumeam sa observ si sa accept faptele lor ca atare. „ Nu stiu altii cum sunt”... insa eu ma inrosesc de rusinea lor mai ales atunci cand sunt nevoita sa stau cu ei la masa. Efortul de a disimula dezacordul (incerc sa ma exprim cat mai elegant posibil) ma oboseste fizic si psihic in asemenea hal ca tamplele incep sa-mi zvagneasca iar stomacul sa mi se revolte.Imi place sa ma relationez, sa particip, sa comunic si deci implicit sa cunosc, din acest motiv, odata cu trecerea anilor si acumularea unei oarece experiente, continui sa cred in capacitatea romanului de a se adapta, in inteligenta si dorinta lui de a se perfectiona tinand ritmul cu evolutia si realitatea inconjuratoare. Imi place mai ales sa cred ca ne iubim copiii si ca nu ne poate fi indiferent ce le oferim ca referinta si mai mult decat atat, ce societate le lasam mostenire...Dragii mei compatrioti, o sa va creasca nasul atat de mare ca Pinochio va fi dat uitarii... Cum puteti cere subventii si finantari pentru proiecte culturale, cand stiti foarte bine ca in spatele acestora se afla un interes pur personal? Oare nu va dati seama ca tratati cu persoane inteligente care daca au ajuns unde au ajuns se datoreaza faptului ca poseda un simt in plus, un simt care pe intelesul tuturor se poate traduce in capacitatea de a separa lumina de intuneric...? Va plangeti ca munciti din greu si ca abia ajungeti la sfarsitul lunii, daca este asa, atunci invatati-ma si pe mine cum sa fac sa am o masina ca a voastra? Cum sa-mi cumpar un apartament, cum sa fac rost de aurul pe care il etaleaza sotiile si sotii vostri, ori cel putin invatati-ma la ce cheltuieli sa renunt ca sa-mi pot cumpara un telefon ca al vostru?Apoi mai am o intrebare care nu o sa va placa; de ce nu va plangeti si cand va duceti in concediu in Romania? De ce cand intrati pe ulita satului sau cand opriti in fata blocului va umflati in pene ca paunii in calduri? De ce va duce-ti la bodega din centru si aruncati cu banii in toate partile?Astept sa-mi raspunde-ti ca ma insel, insa acest lucru nu se va intampla pentru ca din cauza ipocriziei unora dintre noi cei ce ne aflam in occident, multi dintre cei ramasi acasa nu mai au somn chinuiti de dorinta de-a imigra.Dragii mei, tocmai din respect si consideratie fata de dumneavoastra si de tara, am sa va vand (gratis) un pont inteligent utilizand ca material didactic doua dintre operele de arta ale lui Constantin Brancusi :
1. Masa tacerii - invatati sa ascultati
2. Coloana infinitului – demonstrati ca aveti coloana vertebrala(demnitate, daca nu intelegeti la ce fac aluzie ).
Apoi, din instinct matern caracteristic oricarei femei, vreau sa evit caderea „Mariilor dumneavoastra” in ridicol informandu-va ca unii dintre noi suntem unsi cu toate alifiile si ca am vazut multe in viata asta...Nu va mai bateti gura ascunzandu-va in spatele cuvintelor si amintiti-va povestea celebra Ionica si lupul la stana, pentru ca daca vreodata veti spune adevarul nu o sa va putem lua in serios! Multumesc Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, ca nu intra toata lumea in aceeasi oala, ca printre noi sunt suflete crestine si romani adevarati, care mentin drept steagul Romaniei.
..."Cu zile mergeti, dragii mei/,Si sa veniti cu zile! /Ziceau atunci batrani, femei/,Si preoti, si copile;/Dar cel sergent far' de musteti /Racnea:Sa n-aveti teama/,Romanul are sapte vieti/ In pieptu-i de arama!"/ ....Ah! cui ar fi trecut prin gand/ Si-ar fi crezut vrodata /,Ca multi lipsi-vor in curand /,Din mandra noastra ceata!" ( Sergentul)
Apoi, din instinct matern caracteristic oricarei femei, vreau sa evit caderea „Mariilor dumneavoastra” in ridicol informandu-va ca unii dintre noi suntem unsi cu toate alifiile si ca am vazut multe in viata asta...Nu va mai bateti gura ascunzandu-va in spatele cuvintelor si amintiti-va povestea celebra Ionica si lupul la stana, pentru ca daca vreodata veti spune adevarul nu o sa va putem lua in serios! Multumesc Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, ca nu intra toata lumea in aceeasi oala, ca printre noi sunt suflete crestine si romani adevarati, care mentin drept steagul Romaniei.
..."Cu zile mergeti, dragii mei/,Si sa veniti cu zile! /Ziceau atunci batrani, femei/,Si preoti, si copile;/Dar cel sergent far' de musteti /Racnea:Sa n-aveti teama/,Romanul are sapte vieti/ In pieptu-i de arama!"/ ....Ah! cui ar fi trecut prin gand/ Si-ar fi crezut vrodata /,Ca multi lipsi-vor in curand /,Din mandra noastra ceata!" ( Sergentul)