Romanian Global News - singura agentie de presa a romanilor de pretutindeni

Buna dimineata Spania!

Cum au sarbatorit romanii din Valencia
Sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril
Valencia, Spania/Romanian Global News
13 Noiembrie 2006

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Valencia patrimoniu si mesager cultural romanesc, contribuie la transmiterea unei imagini pozitive a comunitatii romanesti in Valencia.
Calendarul crestin ortodox marcheaza in fiecare an pe data de 8 noiembrie "Sarbatoarea ingerilor" ziua Sfintilor Mihail si Gavril.Inca din secolul al cincilea, biserica a inceput sa sarbatoreasca aceasta zi de mare sarbatoare pentru credinciosii din intreaga lume. Cuvantul arhangheli provine din grecescul "anghelos" care tradus inseamna "inger" iar sensul lui este de "vestitor" sau "trimis". Cu prilejul acestei sarbatori, toti romanii ce poarta numele celor doi Sfinti Arhangheli isi serbeaza ziua onomastica. Jandarmeria Romana se imbraca si ea de sarbatoare cinstind pe cei doi arhangheli care sunt patronii spirituali ai acesteia.
Aici, departe de locurile natale, departe de cei dragi, sarbatorile sunt incarcate de sentimente, cresc in intensitate si fiecare simte nevoia de a nu fi singur, sa simta o strangere de mana, o imbratisare sincera, un cuvant de alinare...
Valencia este locul unde romanii s-au strans in jurul parintelui paroh Dumitru-Daniel Toadere pentru ca impreuna sa sarbatoreasca hramul Bisericii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.
Biserica a devenit neancapatoare. Vocea grava si melodioasa in acelasi timp al parintelui Daniel, se auzea pana departe in strada, unde multimea celor veniti, intr-o tacere respecuoasa, asculta slujba. Se putea citii pe fetele tuturor linistea si pacea interioara.
Preotul Dumitru-Daniel Toadere a reusit ca in aceasta zi sa stranga in jurul sau un numar de peste 400 de persoane din dorinta de a trai ziua Sfintilor Arhangheli ca o sarbatoare a tuturor romanilor din Valencia pentru ca fiecare sa inteleaga ca si departe de tara omul sfinteste locul.
Felicitari parintelui Daniel si tuturor acelor buni crestini si adevarati romani care, stransi in jurul lui, au demonstrat celor care treceau intamplator, ca romanii sunt uniti, respectuosi, crestini cu multa dragoste si bunatate sufleteasca.
Efortul fizic si material depus de preot si de membrii permanenti al parohiei demn de luat in seama, poate oferii de exemplu tuturor. Pentru aceasta sarbatoare s-au pregatit peste 1500 de sarmale, 700 de carnati, colaci, etc... Toate acestea au fost impartite celor prezenti.
Biserica Ortodoxa Sfintii Argangheli Mihail si Gavril este astfel, locul unde romanii isi pot exprima identitatea, acest patrimoniu cultural romanesc pe care fiecare roman il poarta cu sine oriunde s-ar afla.
La fel de important este rolul acestei parohii in dorinta de promovare a unei imagini pozitive a Romaniei si a intereselor statului roman in spatiul european.
Familia, biserica, scolile in limba romana, asociatiile culturale – sunt mijloacele prin care copiii romanilor nascuti in Spania pot mentine legatura cu traditiile, cultura, spiritul romanesc si contribuie la pastrarea acestui patrimoniu inestimabil.
Adriana Vidroiu Stanca, Valencia

ADRIANA VIDROIU STANCA

"In Cenaclul artelor e loc pentru toti"
Ion Trif PleSa
Interviu cu dl EUGEN BANTA, directorul Casei de Cultura "Mihai Eminescu" de la Tg. Bujor
Dumneavoastra sunteti si poet...
- Nici o grija, Casa de Cultura din Tg.Bujor apartine si poetilor. A fost o revelatie pentru noi sa luam act de existenta unei poete admirabile, stapana pe mijloace de expresie moderne. Se numeste Adriana Vidroiu si a debutat la Constanta... "Eram ca o fereastra sparta,/ prin mine suflau friguri si ninsori" -ca aceste versuri frumoase sunt semnate de Adriana Vidroiu, prima poeta-patroana de la Tg.Bujor, o sa va invit s-o cunoasteti

Televiziunea Romania International
Si, daca domnul Farkas este nemultumit de folosirea incorecta a limbii franceze sau de prezenta englezismelor in limba romana, doamna Adriana Vidroiu din Valencia – Spania a ramas placut surprinsa de unul dintre invitatii emisiunii naostre, care a pastrat « nealterata limba romana. » Este vorba de domnul Theodor Cristen, din Munchen, Germania. « Fara indoiala, TVR International se adreseaza tuturor romanilor din diaspora. Eu urmaresc postul prin internet si utilizarea lui imi permite contemplarea informatiei, captarea, revizuirea si asumarea ei », ne scrie telespectatoarea noastra care mai adauga : « In afara de toate informatiile utile noua, urmarirea zilnica a programelor ne ofera posibilitatea ca, prin ascultarea si utilizarea limbii romane, sa nu cadem in ridicolul de a uita cine suntem. Este trist sa intalnesti un roman, care, din diferite motive se exprima intr-un dialect, care nu exista. In fata unui astfel de caz, simti o tristete imensa si intelegi indata ca persoana respectiva a pierdut interesul pentru limba romana. In privinta ei, am certitudinea ca trebuie sa o pastram intacta si cred ca postul TVR International este fereastra permanent deschisa, prin care ne putem mentine legatura cu tara. Prin intermediul ei ne putem creste copiii si, in cazul meu, nepoata, cu spiritul « Amintirilor din copilariei » ale lui Ion Creanga, cu poeziile lui Eminescu si cu muzica lui George Enescu. » Va multumim, stimata doamna pentru aprecieri ! Aceasta este si dorinta noastra : sa venim in intampinarea tuturor romanilor, indiferent de continentul unde sunt stabiliti, pentru a-i ajuta sa mentina, vie, legatura cu tara natala. Si, bineinteles, ca ne bucuram si noi, atunci cand invitatii noastri, desi sunt stabiliti de foarte multi ani in afara granitelor, pastreaza intacta limba romana.

Los rumanos de la Comunitat apoyan la prórroga de 2 años
para lograr permiso automático de trabajo
Asociaciones de Europa del Este respaldan la propuesta del Gobierno
Las Provincias, 2006-11-02
P. H./VALENCIA
Dos asociaciones de europeos del Este en la Comunitat Valenciana consideran “lógica” y “aceptable” la propuesta del Gobierno de que los rumanos y los búlgaros no obtengan el permiso de trabajo de forma automática hasta 2009. Además, creen que la prórroga podría retrasar la llegada de más inmigrantes de estos países. Para rumanos y búlgaros “no es ninguna sorpresa” ni es “nada negativo” que el Gobierno haya propuesto una moratoria de dos años para que los ciudadanos de estos países puedan trabajar libremente en España.
La Asociación de Inmigrantes de Europa del Este considera que la prórroga “puede hacer que muchos trabajadores esperen a ser comunitarios de pleno derecho para venir”. La presidenta de esta entidad, Ángela Plácsintar, de nacionalidad húngara pero de origen rumano, recuerda que ocurrió lo mismo con los 10 últimos países que se incorporaron a la Unión Europea.
Subraya que desde el pasado 1 de mayo, fecha en que terminó una prórroga de dos años para polacos y lituanos, “han empezado a venir más trabajadores desde estos países”.
De hecho, la incorporación de estos 10 países a la UE hizo que checos, polacos y eslovenos desplazaran en la Comunitat Valenciana a los rumanos (aún extracomunitarios) en los contratos temporales para la vendimia, según informaron las agrupaciones de agricultores.
Moratoria positiva
Plácsintar sostiene que la prórroga de dos años para trabajar libremente “está bien”. Destaca que la mayoría de los ciudadanos de Europa del Este están “acostumbrados a esperar a que caigan dictaduras, así que tenemos paciencia”.
“Lógica” y “aceptable” fueron dos de los calificativos empleados por la Asociación de Rumanos en Valencia para describir la prórroga de dos años. “Es normal que se aplique, porque Rumanía no tenía por qué ser diferente a Polonia y los otros países”, resaltó Adriana Vidroiu, portavoz de esta entidad.
Mientras tanto, los rumanos y búlgaros se acogerán a las vías actuales de los extracomunitarios: contratos en el país de origen, contingentes para temporeros y renovaciones de permisos con al menos seis meses de cotización.

IN SPANIA
In Spania,romanii sunt destul de repede acceptati datorita similitudinilor dintre cultura ,limba,religia si carácter.Suntem un popor muncitor si ca dovada stau statisticile INM,unde romanii ocupa primul loc intr-un top al nationalitatilor .Conform acestor statistici 96% dintre romanii cu permis de munca si rezidenta cotizeaza la Seguridad Social,in timp ce spaniolii sunt inregistrati cu un procentaj de 85%.

Trist este insa faptul ca la nivelul omului de rand,romanul este relationat cu retelele de prostitutie,cu grupurile de hoti ,cu cei care isi vand copiii prin baruri sau cu cersetorii din fata magazinelor. Din cauza celor 4% ,suntem nevoiti sa ducem o lupta inegala cu ziarele si posturile de televiziune care duc o campanie negativa
,discriminatorie,ireala,in ceea ce priveste comunitatea romaneasca,comportament injust fata de miile de anonimi,romani,care traiesc respectand normele si valorile societatii acestei tari.
.Am plecat cu miile din Romania plini de sperante si vise.
Dupa ce cu greu facem rost de bani pentru a plati biletul de calatorie, urmeaza, de cele mai multe ori, un drum lung de trei zile pe parcursul caruia ai timp destul sa te rogi ca cel ce a promis ca te va ajuta, sa te astepte cel putin in statia de autobuz.
Daca te numeri printre cei norocosi, prietenul, ruda, cunostinta, etc..., te va inghesui intr-o camera din casa unde locuieste cu chirie, cea mai mica desigur, unde mai mult ca sigur va trebui sa o imparti cu cineva.
Trezit din socul drumului si bucuria ca nu ai dormit pe peronul statiei de autobuz, in foarte putin timp vei constata ca acea camaruta trebuie sa o platesti. Speriat, insa cu inconstienta noului venit, incepi sa cauti de munca. In acest moment, realizezi ca nu cunosti limba, ca nu ai documentele necesare pentru a putea munci legal si mai ales, vei intelege ca studiile din tara nu ti se vor lua in consideratie .
Timpul trece fara sa tina cont de problemele si nevoile tale, se aproprie sfarsitul lunii si trebuie sa platesti chiria. Atunci accepti orice fel de munca, oricat de prost platita ar fi, si asa vei continua mult timp.
Cazul celor care se trezesc singuri, fara ca cineva sa ii astepte la sosire, este mult diferit, tragic chiar. Ramas singur pe peron simti ca pamantul iti fuge de sub picioare, insa nu disperi.
Incepi sa inventezi scuze ori motive pentru prietenul care inca nu si-a facut aparitia. Cand realizezi ca acest lucru nu se va produce, te cauti in buzunar, scoti o moneda si incepe nebunia telefoanelor. Ciudat insa, nimeni nu raspunde, iar tu trebuie sa faci macar un dus,iti este foame, somn, insa cel mai mult, iti este frica. Daca ti se intampla asa ceva, devi vulnerabil, o tinta sigura pentru retelele care vaneaza in statii de tren, autobuz sau aeroporturi.
Ti se poate intampla orice: de la furtul bagajului, banilor, pana la sechestru sau mai rau.

In ambele cazuri, dupa ce trec cele trei luni de viza, incepe frica expulzarii. Orice politai, gardian de paza sau de circulatie, devine obsesia zilnica de care nu vei scapa ani si ani. Bineinteles, lucrurile se schimba in momentul in care poti cat de cat sa te exprimi si mai ales atunci cand obtii actele mult asteptate.
Parcurgi apoi obositorul traseu din fiecare an pentru a-ti reinnoi permisul de munca, un traseu ce incepe la Ministerul Afacerilor Publice, continua cu cozile de la primarie si se termina cu asteptarea de la Politie. Pe la fiecare institutie mai sus mentionata, esti nevoit sa treci de doua ori: prima data pentru depunerea dosarului, apoi pentru scoaterea lui. Insa permisul de munca iti este atat de necesar incat, peste toate impedimentele acestui proces obositor, se asterne valul uitarii cand ti se pune permisul reinnoit in mana.
Nu stiu cum se desfasoara integrarea sau acceptarea romanilor in alte tari, insa pot spune cu singuranta ca in Spania romanii sint bine primiti, „adoptati” chiar de cercurile in care traiesc si muncesc.
Se spune despre romani ca sunt un dar pentru societatea spaniola si nu de putine ori am auzit spunandu-se ca sunt motorul economiei. Avantajul romanilor provine din faptul ca avem o cultura apropiata, invatam repede limba, suntem muncitori si bine educati. Reusita fiecaruia dintre noi depinde de rapiditatea si seriozitatea pasilor facuti spre insusirea si respectarea normelor societatii.
Evolutia evenimentelor politice si economice din Romania de dupa revolutie, a introdus in limbajul cotidian notiunea de emigrant. Cuvantul in sine este departe de a fi un statul social, este de fapt istoria unei vieti si nu de putine ori se poate numi drama.
Destinul a vrut ca „generatia de sacrificiu” a Romaniei, sa fie pusa la incercare inca o data (daca mai era necesar) si cu miile am ales drumul occidentului.
Nu trebuie sa uitam insa, sub nici o forma, ca noi suntem ambasadorii unei tari,mesagerii unei culturi si vorbitori de o limba latina prin excelenta,ramurile unui arbore cu radacinile adanc infipte in istoria de care avem toate motivele sa fim mandrii.
Cum spuneam,suntem ambasadorii unei tari iar faptul ca din diferite motive suntem raspanditi prin toate colturile lumii,ne face responsabili de imaginea Romaniei.
In prezent, numarul romanilor care au in propietate o casa si masina este destul de mare, din ce in ce mai mare, ceea ce inseamna ca romanul si-a insusit normele societatii capitaliste de consum. Sunt tot mai multi cei care s-au stabilit impreuna cu familia, in general in apropierea nucleelor urbane, unde probabilitatea gasirii unui loc de munca este mai mare, altii s-au casatorit si cel mai important, putem vorbi despre existenta unei NOI GENERATII DE ROMANI, o generatie care se naste si creste in spiritul democratic al societatii occidentale, o generatie in care trebuie sa ne punem toate sperantele, care reprezinta oxigenul de care Romania are atata nevoie.


Ne revine insa tuturor marea responsabilitate de a-i creste cu ROMANIA pe buze si in suflet. In ceea ce ma priveste, pot spune cu mandrie, ca sunt o bunica fericita, ca am o nepotica minunata care creste ascultand povestile si amintirile lui Ion Creanga.
Este important sa cunoasca basmele lui Petre Ispirescu,poeziile lui Mihai Eminescu,George Bacovia,Nichita Stanescu,Nicolae Labis,Lucian Blaga etc...
Este important sa ne pastram identitatea,sa o transmitem mai departe copiilor nostrii,iar tuturor celor care nu ne cunosc,sa le aratam cine suntem cu adevarat si mai ales ca Romania a apartinut acestui spatiu dintotdeauna.Cand occidentul va cunoaste arta,traditiile,cultura,istoria si sufletul cald al romanului,de abia atunci,xenofobia si rasismul vor disparea.Avem o obligatie morala fata de toti acei ce in urma cu mai bine de 17 ani,au riscat ,si-au pierdut viata chiar,pentru ca noi sa putem fi azi aici.Nu avem dreptul sa fim indiferenti la valoarea morala si umana a identitatii pe care o vom lasa mostenire,o identitate de care suntem cu totii responsabili.
Adriana Vidroiu Stanca

DOR
Se simte iarna aici pe malul mediteranei,un vant sarat si umed adie usor,palmierii danseaza linistiti de-a lungul bulevardului puternic luminat,iar maslinul din fata blocului pare decis sa-mi intre in casa...
Se simte iarna prin aceste locuri,iar mie imi este dor de iarna mea de acasa,mi-e dor de Romania mea draga,mi-e dor de MAMA
Ne împartim sentimental între România si Spania în plus, poate că am lăsat acolo nişte părinţi, bunici, fraţi, surori, prieteni, amintiri, o mare de un albastru întunecat, primul sărut, o copilărie…
Înseamnã că Dumenzeu a dorit si a dăltuit destinul nostru încat să ne poarte paşii prin lumi străine , insa:Nicaieri in lume privighetoarea nu canta la fel de frumos ca ACASA.!
Aici,departe de aerul Carpatilor,marul nu are gust de mar,painea nu miroase a vatra,iar zambetul...este o masca dorului de cei dragi!!!!!.
SA APRINDEM O LUMANARE PENTRU TOTI ACEI CE NU MAI SUNT,
PENTRU SANATATEA CELOR DE ACASA, PENTRU SANATATEA ROMANILOR DE PRETUTINDENI , PENTRU ROMANIA NOASTRA DRAGA.
Acum in aceasta zi,ziua noastra a romanilor,as vrea sa pot face o minune,sa scutur in aer o bagheta magica si dintr-o data,macar pentru cateva clipe,toti,sa putem strange in brate pe cei dragi ramasi acasa...Dar nu am aceasta putere,tot ce pot ,este sa rostesc versurile unui cunoscut cantec romanesc:
DOAMNE OCROTESTE-I PE ROMANI
La multi ani tuturor romanilor !

Adriana Vidroiu Stanca

O SINGURA MAMA,O SINGURA TARA
adriana vidroiu stanca

Luni, 18/09/2006 - 02:46
Se simte toamna prin aceste locuri si ca in fiecare toamna,ma simt cuprinsa de o nostalgie bolnavicioasa.
In astfel de momente,mintea imi fuge aiurea,in timp.Deschid astfel lada de zestre cu amintiri,imagini,locuri,mirosuri,sentimente,chipuri si vise,simt nevoia sa imi reamintesc de mirosul padurilor la poalele Timpei,de orasul muntilor si al brazilor,a iernilor cu ninsori potolite si a verilor racoroase,de Brasovul meu natal.Imi amintesc apoi de muzica valurilor si tipatul scurt al pescarusilor,de spiritul marii si tacerea nisipului in noptile minunate de vara ,de digul umed si aproape verde ,de nenumaratele alge marine ce faceau un popas printre blocurile mari de piatra risipind un miros ciudat de verde sarat si umed.Apoi ,asa ca o revelatie,imi amintesc de micutul orasel ascuns intre dealurile Bujorului.
Traiesc cu convingerea ca “cineva ,acolo sus,ma iubeste” .
Am crescut,visand ca voi deveni o femeie frumoasa,inteligenta,ambitioasa si respectata.In casa parintilor,ce oameni minunati,cuvintul meu avea greutate si opiniile mele erau luate in seama.Poate de aceea incepusem sa cred ca totul depinde de mine.Ma inselam .
NECESITATEA DE-A TE SIMTII LIBER
Trecusera doisprezece ani de la caderea lui Ceausescu cand m-am hotarat sa plec din tara. Ma intrebam ce s-a intimplat cu toate acele revendicari ale tinerilor,in special ale tinerilor, care isi asumasera riscul de-a nu parasi Piata Universitatii,strigind infierbintati :”LIBERTATE! LIBERTATE!”,”LUPTAM, MURIM ,DAR LIBERI VREM SA FIM”,”OLE!OLE!OLE!CEAUSESCU NU MAI E”!
Ce s-a intimplat cu toate sperantele lor? Este o intrebare la care istoria , mai devreme sau mai tirziu, va trebui sa ne dea raspunsul.
Ce s-a intimplat atunci,in decembrie 1989,ca si ce se intimpla acum dupa saptesprezece ani,este interesant prin numarul mare de intrebari fara raspus.
Privesc in jurul meu...Nu mai sintem atit de tineri,atit de visatori,de entuziasmati,de inocenti...
Incet , incet,incercam sa intoarcem pagina,sa privim cu ochii copiilor nostrii, sa acceptam ca am facut parte din generatia de sacrificiu a unei tari,o generatie care a purtat si mai poarta inca pe umeri,responsabilitatea schimbarilor iminente.Poate ca noi, tinerii de ieri,am fost doar actori ai unui scenariu bine regizat de minti oculte,de asta suntem constienti si ne simtim vinovati, insa mindrii in acelasi timp ca incet, incet, Romania va fi ceea ce merita sa fie:o tara europeana, libera si democratica.
Este usor sa scrii despre altii,sa intrii fara sa bati la usa in intimitatile si sentimentele altora, insa este foarte greu, aproape imposibil sa recunosti ce se intimpla cu tine.Simnti ca trebuie sa ascunzi multe fapte , ginduri,sentimente...
Fiecare avem ceva de ascuns, ceva de care ne este rusine si teama.Ma intreb ce s-ar intimpla daca nu ne-am masura cuvintele,tonul vocii,daca nu ne-am masura intensitatea sentimentelor?
Ce dezastru!
De aceea ne este dat sa ne bucuram numai de jumatatea permisa a libertatii,pentru ca libertatea are partea ei interzisa la care nu avem acces noi muritorii de rind...
Libertatea este un cuvint cu o definitie aparent simpla, insa realitatea ne demonstreaza ca a fi liber pe deplin, este o stare pe care niciodata nu o vom atinge.
Acolo unde bataia inimii ia nastere din ea insasi,incepe sa ia forma dorinta de libertate fizica si spirituala.
Adeseori, mai ales in singurate,incerc sa ma definesc ca persoana,sa dezleg scopul si sensul existentei mele, sa invat sa pun limite si totodata sa las ferestrele deschise infinitului.
Amintirea copilariei , nu are un raspuns in cuvinte sau imagini,am pastrat insa intensitatea sentimentelor si valoarea faptelor ...
Se simte toamna prin aceste locuri,iar mie imi este dor de toamna mea de acasa,mi-e dor de tara mea draga,mi-e dor de MAMA.

La o biserica romaneasca din Valencia exista o fresca pictata chiar de preotul acesteia
Monday, 25 September 20Biserica romanilor din Canet d’en Berenguer gazduieste o fresa ce-l reprezinta pe Iisus cu Apostolii sai, pictata chiar de preotul bisericii, Liviu Mihoc.
In Canet d’en Berenguer, localitate ce apartine provinciei Valencia, preotul Liviu Mihoc se bucura de prezenta la slujbele religioase de prezenta unui numar de peste 3000 de credinciosi. Devotat bisericii si enoriasilor sai, acesta a pictat o fresca in capela bisericii ce reprezinta reproductia unei imagini in care Isus apare pescuind in compania apostolilor sai. Textul: ”Desde ahora seras pescador de hombres” inseamna „Incepand de acum, vei fi pescar de oameni” si reprezinata replica pe care i-a dat-o Iisus Apostolului Simon (Petru) cand acesta i s-a alaturat.
Ideea preotului Liviu Mihoc a facut o buna impresie atat comunitatii romanesti cat si locuitorilor din Canet, transmite Adriana Vidroiu Stanca,

NOUA GENERATIE
Wednesday, 09 August 2006
Am plecat cu miile din Romania plini de sperante si vise.Dupa ce cu greu facem rost de bani pentru a plati biletul de calatorie, urmeaza, de cele mai multe ori, un drum lung de trei zile pe parcursul caruia ai timp destul sa te rogi ca cel ce a promis ca te va ajuta, sa te astepte cel putin in statia de autobuz.Daca te numeri printre cei norocosi, prietenul, ruda, cunostinta, etc..., te va inghesui intr-o camera din casa unde locuieste cu chirie, cea mai mica desigur, unde mai mult ca sigur nu vei locui singur. Trezit din socul drumului si bucuria ca nu ai dormit pe peronul statiei de autobuz, in foarte putin timp vei constata ca acea camaruta trebuie sa o platesti. Speriat, insa cu inconstienta noului venit, incepi sa cauti de munca. In acest moment, realizezi ca nu cunosti limba, ca nu ai documentele necesare pentru a putea munci legal si mai ales, vei intelege ca studiile din tara nu ti se vor lua in consideratie atata timp cat te afli in Spania ilegal. Timpul trece fara sa tina cont de problemele si nevoile tale, se aproprie sfarsitul lunii si trebuie sa platesti chiria. Atunci accepti orice fel de munca, oricat de prost platita ar fi, si asa vei continua mult timp.Cazul celor care se trezesc singuri, fara ca cineva sa ii astepte la sosire, este mult diferit, tragic chiar. Ramas singur pe peron simti ca pamantul iti fuge de sub picioare, insa nu disperi.Incepi sa inventezi scuze ori motive pentru prietenul care inca nu si-a facut aparitia. Cand realizezi ca acest lucru nu se va produce, te cauti in buzunar, scoti o moneda si incepe nebunia telefoanelor. Ciudat insa, nimeni nu raspunde, iar tu trebuie sa faci macar un dus. Iti este foame, somn, insa cel mai mult, iti este frica. Daca ti se intampla asa ceva, devii vulnerabil, o tinta sigura pentru retelele care vaneaza in statii de tren, autobuz sau aeroporturi. Ti se poate intampla orice: de la furtul bagajului, banilor, pana la sechestru sau mai rau.In ambele cazuri, dupa ce trec cele trei luni de viza, incepe frica expulzarii. Orice politai, gardian de paza sau de circulatie, devine obsesia zilnica de care nu vei scapa ani si ani. Bineinteles, lucrurile se schimba in momentul in care poti cat de cat sa te exprimi si mai ales atunci cand obtii actele pe care le-ai astept ani. Parcurgi apoi obositorul traseu din fiecare an pentru a-ti reinnoi permisul de munca, un traseu ce incepe la Ministerul Afacerilor Publice, continua cu cozile de la primarie si se termina cu asteptarea de la Politie. Pe la fiecare institutie mai sus mentionata, esti nevoit sa treci de doua ori: prima data pentru depunerea dosarului, apoi pentru scoaterea lui. Insa permisul de munca iti este atat de necesar incat, peste toate impedimentele acestui proces obositor, se asterne valul uitarii cand ti se pune permisul reinnoit in mana.Nu stiu cum se desfasoara integrarea sau acceptarea romanilor in alte tari, insa pot spune cu singuranta ca in Spania romanii sint bine primiti, „adoptati” chiar de cercurile in care traiesc si muncesc. Se spune despre romani ca sunt un dar pentru societatea spaniola si nu de putine ori am auzit spunandu-se ca sunt motorul economiei. Avantajul romanilor provine din faptul ca avem o cultura apropiata, invatam repede limba, suntem muncitori si bine educati. Reusita fiecaruia dintre noi depinde de rapiditatea si seriozitatea pasilor facuti spre insusirea si respectarea normelor societatii. Evolutia evenimentelor politice si economice din Romania de dupa revolutie, a introdus in limbajul cotidian notiunea de emigrant. Cuvantul in sine este departe de a fi un statul social, este de fapt istoria unei vieti si nu de putine ori se poate numi drama. Destinul a vrut ca „generatia de sacrificiu” a Romaniei, sa fie pusa la incercare inca o data (daca mai era necesar) si cu miile am ales drumul occidentului. In prezent, numarul romanilor care au in propietate o casa si masina este destul de mare, din ce in ce mai mare, ceea ce inseamna ca romanul si-a insusit normele societatii capitaliste de consum. Din ce in ce, sunt tot mai multi cei care s-au stabilit impreuna cu familia, in general in apropierea nucleelor urbane, unde probabilitatea unui loc de munca este mai mare, altii s-au casatorit si cel mai important, putem vorbi despre existenta unei NOI GENERATII DE ROMANI, o generatie care se naste si creste in spiritul democratic al societatii occidentale, o generatie in care trebuie sa ne punem toate sperantele, ce reprezinta oxigenul de care Romania are atata nevoie. Ne revine insa tuturor marea responsabilitate de a-i creste cu ROMANIA pe buze si in suflet. In ceea ce ma priveste, pot spune cu mandrie, ca sunt o bunica fericita, ca am o nepotica minunata care creste ascultand povestile si amintirile lui Ion Creanga.( ADRIANA VIDROIU STANCA, Valencia, pentru Spania Romaneasca)

61.000 rumanos que viven en la Comunitat serán ciudadanos de la Unión Europea en 2007
“El valenciano es el idioma más parecido al nuestro”, asegura la presidenta de la asociación de inmigrantes de Rumanía
Las Provincias, 2006-10-01
La fecha del 1 de enero de 2007 ya es oficial. Desde ese día, no habrá rumanos y búlgaros ‘sin papeles’. En la Comunitat hay 61.000 y 21.000 ciudadanos de estos países, miembros de la Unión Europea el año que viene. “El valenciano es el idioma más parecido al nuestro”, explican en la asociación de inmigrantes de Rumanía. De momento no tendrán los mismo derechos que cualquier otro ciudadano de la Unión Europea, pero desde el 1 de enero de 2007 todos los inmigrantes de Rumanía y Bulgaria ya no podrán ser ‘sin papeles’.
“Tendremos permiso de residencia, pero no de trabajo”, explica Adriana Vidroiu, presidenta de la Asociación Carpatiana de Rumanos en Valencia.
Como ocurrió con los últimos 10 países que entraron en la UE (como Polonia) tardarán un par de años en tener el permiso de trabajo automático y en poder tener un empleo de cualquier sector económico.
Según los últimos datos oficiales, de principios de 2005, en la Comunitat Valenciana hay empadronados 61.000 rumanos y 21.000 búlgaros.
La mitad están inscritos en la Seguridad Social. El resto, o no trabajan –como los 11.000 niños rumanos–, o no tienen permiso de residencia y trabajo, como unos 20.000 adultos.
Según explica la dirigente de esta asociación, que toma el nombre de los montes Cárpatos, es “muy injusta” la imagen de los rumanos. “El 96% de los que tienen permiso de trabajo en España tienen un empleo”, destaca Vidroiu.
Fum i foc
De sus 61.000 compatriotas, hay 19.000 en Valencia y 29.000 en Castellón. “Somos un pueblo trabajador”, insiste.
Su asociación, creada hace poco más de un año, tratará de acercarse a la sociedad valenciana a través de la cultura. Este mes de octubre organizarán una exposición de un pintora valenciana que cumple 80 años, Trini Belda.
Además, Adriana Vidroiu destaca los puntos culturales en común entre Rumanía y España. Hay una razón de peso para que la Comunitat sea el destino mayoritario en España, después de Madrid: “El valenciano es el idioma más parecido al rumano. Más que el castellano”, subraya.
“Coges un diccionario de valenciano y en un momento ves 80 ó 100 palabras que se escriben y se pronuncian exactamente igual”, agregó. Como ejemplos: “Fum i foc”.
phuguet@lasprovincias.es

LEVANTE
Edición digital nº3338
Sábado, 11 de noviembre de 2006
¿QUIÉN DEFIRNDE LA DIGNIDAD DE LOS RUMANOS ?
ADRIANA VIDROIU STANCA
Día tras día no tenemos mas remedio que soportar la humillación por parte de los medios de comunicación. Titulares a cual de ellos mas impactante, alarmante, discriminatorio y xenófobo hacia el colectivo rumano de este país llenan diariamente espacios en periódicos, radios y televisiones que crean una tensión social debido a la amplificación y multiplicación del fenómeno infraccional hasta tal punto que a nivel de la calle el ciudadano rumano está siendo presentado como una amenaza hacia la estabilidad y el buen funcionamiento de las instituciones democráticas, como si fuera un peligro universal. Titulares como: «El 1 de enero, nuestro más variopinto colectivo de inmigrantes -expertos informáticos, violentos mafiosos, fervorosos cristianos, niños ladrones...,- ingresan en Europa». «450.000 rumanos tendrán en nuestro país plenos derechos». «Podrán decidir con su voto la alcaldía de importantes ciudades en las próximas municipales...», no hacen otra cosa más que echar tierra en la cara del rumano que sin tener culpa se le está utilizando como instrumento para ganar las elecciones de 2007. ¿Tan mal van las cosas, tan grave es la situación de la clase política española que se agarre ahora como un clavo de esa pobre clase social inmigrante, que no hace nada mas que buscar la tranquilidad y defender su dignidad? Está claro. Leyendo los periódicos, escuchando las noticias es fácil de entender quien decide la suerte de este país. Los massmedia tienen el poder de mover los hilos para que la balanza se incline de la parte que le convenga. Parece que le está tocando ahora a los rumanos pagar la crisis de consenso, argumentos, credibilidad y apoyo social de la que carece la clase política. Se está hablando de 450.000 rumanos como si fueran 450.000 delincuentes que van a tener derecho al voto y el poder de decidir la suerte de este país. España es mucho más que eso. Nadie hace referencia a las estadísticas del INEM que demuestran que el 96% de esos 450.000 arriba mencionados cotiza a la Seguridad Social, hace cada año la declaración de la renta, va a comprar y paga lo mismo por una barra de pan, por el gasoil, por la carne, por la leche..., como un ciudadano más. Nadie habla de ese 96% de rumanos anónimos que se levanta cada mañana para ir a ganar su salario digna y honestamente. Para la prensa de este país existen solo los demás, ese 4% que crea una imagen falsa, preocupante y criminal. Desde mi punto de vista se está mostrando desesperación como último recurso en la locura de la caza del voto. Si me equivoco pido que se me disculpe la falta de información pero si es así que alguien me conteste el porqué la verdad sobre el colectivo rumano no se saca a la luz o no interesa a nadie. Lo más grave de todo lo anteriormente expuesto es que a nosotros no nos defiende nadie, nuestros representantes rumanos están ciegos por la relevancia que se les da en este momento y es por eso que están dispuestos a comprometerse y hacerse defensor del diablo. Conscientes del poder, quieren aprovechar al máximo el momento para obtener fondos, subvenciones o cualquier tipo de beneficio. Hace tiempo que ninguno de nuestros representantes sale a dar la cara en voz alta a defender la dignidad rumana, pero tampoco lo hacen por lo bajo. Sorprende como nadie sale a explicar que significa ser sin papeles. Digo esto porque para la mayoría de los españoles el calificativo de sin papeles es sinónimo de delincuente. El hecho de no tener papeles no significa nada más que se está en una situación irregular, no por eso eres delincuente. Los representantes rumanos de siempre salen cada semana en periódicos diciendo aberraciones sobre nuestra comunidad y yo a todos estos les recomiendo que se acerquen mas a sus compatriotas porque los necesitan, que dejen al margen sus intereses. Somos tantos los rumanos que vivimos en este país y no en otro porque en esta tierra, tan lejos de nuestras casas hemos encontrado el calor humano y la comprensión necesaria ofrecida por los muchos ciudadanos que no hacen política, que no tienen intereses ocultos y porque nos han abierto las puertas de sus casas deseando compartir con nosotros este espacio.
Somos tantos porque nos sentimos aceptados, valorados y respetados por la sociedad civil española, esta misma sociedad de la cual los políticos solo se acuerdan una vez cada cuatro años. Aunque la televisión y la prensa intentan mutilar la verdad, los españoles que tienen contacto día tras día con rumanos no se dejan manipular fácilmente. Ellos saben muy bien castigar a los infractores de la ley y saben respetar a los que trabajan. *

interviu - portada: A la caza de los nuevos votantes
• La anexión de Rumanía y Bulgaria a la UE podrá ser determinante en las próximas elecciones regionales.
Reportaje por: Karin Cabrera
Fotografías por:
23/10/06
La Comisión Europea admitió la pasada semana a Rumanía y Bulgaria como miembros de pleno derecho de la Unión Europea y con ellos el bloque pasará a estar formado por 27 m

iembros. Estos derechos entrarán en vigor el próximo 1 de enero de 2007 y afectarán a todos aquellos ciudadanos de nacionalidad rumana y búlgara que se encuentren empadronados en un municipio español, independientemente de su estatus laboral.
La Comunidad de Madrid se verá especialmente afectada por esta nueva entrada, dado el elevado número de inmigrantes de algunas de las localidades madrileñas. Según datos del Instituto Nacional de Estadística (INE), en Alcalá de Henares, que cuenta con 197.804 habitantes, hay 15.088 rumanos en el censo. En otra de las localidades con mayor número de extranjeros en Madrid, Coslada, de 82.894 habitantes, viven 13.000 rumanos. Tanto los de Alcalá de Henares como los de Coslada están en situación de empadronamiento legal y regulado, por lo que en mayo del año 2007 contarán con todos los derechos para votar en las elecciones municipales.
La Comunidad Valenciana será otra gran afectada por esta nueva anexión. Según datos oficiales, en el año 2005 eran 61.000 los rumanos empadronados en esa Comunidad y 21.000 el número de búlgaros. A partir del 1 de enero todos los inmigrantes de Rumanía y Bulgaria ya no podrán ser sin papeles. Como explica Adriana Vidroiu

(3/243) Sâmbătă 04 Noiembrie 2006, 01:49

Postat de: adriana vidroiu stanca, valencia -spania


ZAMBETUL... O MASCA A DORULUI DE CEI DRAGI...


Stim cu totii ca odata ajunsi in occident, nu ne gandim decat cum sa trimitem bani acasa, sa reparam casa, sa ne punem centrale proprii, sa ne cumparam un apartament, etc... Toate acesta trebuie rezolvate si cat mai curand.Toti suntem de acord ca in tara au ramas multe lucruri nerezolvate, multe datorii de achitat si nu in ultimul rand ne doare sa stim ca suntem departe.Vrem sa credem ca trimitand bani,suntem mai putin vinovati,iar cei ramasi in urma vor putea suporta mai usor distanta care ne desparte. Imi amintesc de acele timpuri cand inca mai locuiam in Romania ,de felul in care ii priveam pe toti aceia care se intorceau din occident in vacanta .Era un fel de invidie nevinovata care imi trezea un sentiment de neputinta si disperare. Pe atunci credeam ca in occident banii se castiga mai usor iar gija zilei de miine dispare odata cu atingerea pamantului occidentului,asa ca si cand ar fi de ajuns sa pleci ca sa te realizezi. Azi, dupa atatia ani, stiu care este realitatea.Fiecare dintre noi,cei care am luat din diferite motive drumul occidentului,fiecare are deci istoria lui,una mai interesanta decat alta.Fiecare dintre noi a trebuit sa faca eforturi,uneori fara nici un rezultat,pentru a putea gasi un loc de munca,unul mult sub nivelul pregatirii cu care se vine din tara. 99% dintre barbati,gasesc de lucru la negru in constructii,fiind nevoiti sa lucreze la inceput pentru 30 € /zi,bani care aici nu inseamna mare lucru daca tinem cont de faptul ca orice cheltuiala se face in aceasta moneda.Pentru femei gasirea unui loc de munca reprezinta sa fi sluga in casa cuiva,iar daca mai are si ghinionul sa lucreze pentru cineva care sufera de xenofobie si rasism,isi petrece ziua plangand si muncind. Apoi,dupa toate aceste umilinte si nedreptati, pentru a putea trimite bani acasa trebuie sa faci multe economii , sa iti planifici foarte bine salariul.Este o vorba care circula in Spania ce suna asa: Muncind cinstit,nimeni nu ajunge sa fie bogat ,si este adevarat.Toti ce poti face este sa trimiti bani acasa,sa ii ajuti pe cei ramasi in tara,sau sa iti construiesti o casa spre invidia vecinului ,care nu a fost atat de norocos si a ramas sa traiasca sarac insa demn in tara lui. Poate ca ar trebui sa facem ceva si pentru Romania,pentru toti acei care nu si-au putut permite sa plece,pentru toti si pentru copii nostrii care ,cine stie,vor putea decide sa se intoarca acasa.Numarul celor care investesc in Romania este insignifiant, aproape nul, iar majoritatea celor care se intorc sa isi petreaca vacantele ,nu fac altceva decat sa distorsioneze adevarul.Dau impresia (falsa de altfel) cum ca pe aici fug cainii cu covrigii in coada,ca duc o viata de lux si ca cineva a rasturnat caruta cu bani la ei in poarta.Nimic mai neadevarat.Cei mai multi traiesc intr-un apartament micut pe care il impart cu alti cativa,pentru a putea plati chiria care a atins preturi exorbitante.Nu voi intelege niciodata aceasta ingamfare destructiva a unora.Cunosc persoane care traiesc aici in conditii greu de descris,care muncesc zi lumina pentru un salariu de nimic,iar cand se duc in tara isi pun haine de marca cumparate la jumatate de pret de la hoti ,apoi cheltuiesc intr-o saptamana in tara ,tot ce cu greu au putut strange intr-un an .Toate acestea,doar pentru a lasa impresia falsa ca s-a ajuns,ori pentru a ii ride vecinului in nas.Ce mare greseala!!!!!!!! In primavara am fost in vacanta in Romania si am ramas uimita de faptul ca in oraselul unde locuiesc parintii mei functiona o fabrica de incaltaminte si una de echipamente de lucru, amandoua recent infiintate. Propietarii erau un turc si un sirian.Am simtit un gust amar sa constat nedreptatea pe care suntem nevoiti sa o suportam atat noi cei ce traim in occident cat si cei de acasa.. Romanii care au plecat din tara lucreaza pentru straini, iar cei care au ramas acasa sunt nevoiti sa lucreze tot pentru straini.Nu suntem un popor de sclavi,niciodata nu am fost,pentru ca in acele perioade ale istoriei cand ne-am aflat sub dominatie straina,exista o lupta din umbra pentru a nu permite nimanui sa puna stapanire pe ce este al nostru din mosi stramosi,pentru ca nimeni sa nu ne transforme in sclavi la noi acasa.Azi, nu are rost sa facem vinovata conducerea tarii, politica este aceeasi in orice parte a lumii, este o criza mondiala de politicieni adevarati. Ce se intampla in Romania se intampla peste tot in lume si cred ca este o greseala sa asteptam din partea politicienilor sa scoata Romania din criza. Poate ca ar trebui sa ne unim financiar noi cei plecati si sa investim in crearea unor locuri de munca in Romania. In definitiv, nu se stie cat vom ramane departe de tara si mai ales sa incercam sa readucem zambetul pe buze a celor ramasi acasa. Trebuiesc schimbate prioritatile si cine stie, poate ca copiii nostri nu vor mai lucra pentru straini, poate se vor intoarce in tara sa conduca propia firma. Poate ca in acest fel numarul celor care parasesc tara se va diminua considerabil. Nicaieri in lume privighetoarea nu canta la fel de frumos ca ACASA.! Aici,departe de aerul Carpatilor,marul nu are gust de mar,painea nu miroase a vatra,iar zambetul...este masca dorului de cei dragi!!!!!.

Adriana Vidroiu Stanca Valencia 2006