
(3/243) Sâmbătă 04 Noiembrie 2006, 01:49
Postat de: adriana vidroiu stanca, valencia -spania
ZAMBETUL... O MASCA A DORULUI DE CEI DRAGI...
Stim cu totii ca odata ajunsi in occident, nu ne gandim decat cum sa trimitem bani acasa, sa reparam casa, sa ne punem centrale proprii, sa ne cumparam un apartament, etc... Toate acesta trebuie rezolvate si cat mai curand.Toti suntem de acord ca in tara au ramas multe lucruri nerezolvate, multe datorii de achitat si nu in ultimul rand ne doare sa stim ca suntem departe.Vrem sa credem ca trimitand bani,suntem mai putin vinovati,iar cei ramasi in urma vor putea suporta mai usor distanta care ne desparte. Imi amintesc de acele timpuri cand inca mai locuiam in Romania ,de felul in care ii priveam pe toti aceia care se intorceau din occident in vacanta .Era un fel de invidie nevinovata care imi trezea un sentiment de neputinta si disperare. Pe atunci credeam ca in occident banii se castiga mai usor iar gija zilei de miine dispare odata cu atingerea pamantului occidentului,asa ca si cand ar fi de ajuns sa pleci ca sa te realizezi. Azi, dupa atatia ani, stiu care este realitatea.Fiecare dintre noi,cei care am luat din diferite motive drumul occidentului,fiecare are deci istoria lui,una mai interesanta decat alta.Fiecare dintre noi a trebuit sa faca eforturi,uneori fara nici un rezultat,pentru a putea gasi un loc de munca,unul mult sub nivelul pregatirii cu care se vine din tara. 99% dintre barbati,gasesc de lucru la negru in constructii,fiind nevoiti sa lucreze la inceput pentru 30 € /zi,bani care aici nu inseamna mare lucru daca tinem cont de faptul ca orice cheltuiala se face in aceasta moneda.Pentru femei gasirea unui loc de munca reprezinta sa fi sluga in casa cuiva,iar daca mai are si ghinionul sa lucreze pentru cineva care sufera de xenofobie si rasism,isi petrece ziua plangand si muncind. Apoi,dupa toate aceste umilinte si nedreptati, pentru a putea trimite bani acasa trebuie sa faci multe economii , sa iti planifici foarte bine salariul.Este o vorba care circula in Spania ce suna asa: Muncind cinstit,nimeni nu ajunge sa fie bogat ,si este adevarat.Toti ce poti face este sa trimiti bani acasa,sa ii ajuti pe cei ramasi in tara,sau sa iti construiesti o casa spre invidia vecinului ,care nu a fost atat de norocos si a ramas sa traiasca sarac insa demn in tara lui. Poate ca ar trebui sa facem ceva si pentru Romania,pentru toti acei care nu si-au putut permite sa plece,pentru toti si pentru copii nostrii care ,cine stie,vor putea decide sa se intoarca acasa.Numarul celor care investesc in Romania este insignifiant, aproape nul, iar majoritatea celor care se intorc sa isi petreaca vacantele ,nu fac altceva decat sa distorsioneze adevarul.Dau impresia (falsa de altfel) cum ca pe aici fug cainii cu covrigii in coada,ca duc o viata de lux si ca cineva a rasturnat caruta cu bani la ei in poarta.Nimic mai neadevarat.Cei mai multi traiesc intr-un apartament micut pe care il impart cu alti cativa,pentru a putea plati chiria care a atins preturi exorbitante.Nu voi intelege niciodata aceasta ingamfare destructiva a unora.Cunosc persoane care traiesc aici in conditii greu de descris,care muncesc zi lumina pentru un salariu de nimic,iar cand se duc in tara isi pun haine de marca cumparate la jumatate de pret de la hoti ,apoi cheltuiesc intr-o saptamana in tara ,tot ce cu greu au putut strange intr-un an .Toate acestea,doar pentru a lasa impresia falsa ca s-a ajuns,ori pentru a ii ride vecinului in nas.Ce mare greseala!!!!!!!! In primavara am fost in vacanta in Romania si am ramas uimita de faptul ca in oraselul unde locuiesc parintii mei functiona o fabrica de incaltaminte si una de echipamente de lucru, amandoua recent infiintate. Propietarii erau un turc si un sirian.Am simtit un gust amar sa constat nedreptatea pe care suntem nevoiti sa o suportam atat noi cei ce traim in occident cat si cei de acasa.. Romanii care au plecat din tara lucreaza pentru straini, iar cei care au ramas acasa sunt nevoiti sa lucreze tot pentru straini.Nu suntem un popor de sclavi,niciodata nu am fost,pentru ca in acele perioade ale istoriei cand ne-am aflat sub dominatie straina,exista o lupta din umbra pentru a nu permite nimanui sa puna stapanire pe ce este al nostru din mosi stramosi,pentru ca nimeni sa nu ne transforme in sclavi la noi acasa.Azi, nu are rost sa facem vinovata conducerea tarii, politica este aceeasi in orice parte a lumii, este o criza mondiala de politicieni adevarati. Ce se intampla in Romania se intampla peste tot in lume si cred ca este o greseala sa asteptam din partea politicienilor sa scoata Romania din criza. Poate ca ar trebui sa ne unim financiar noi cei plecati si sa investim in crearea unor locuri de munca in Romania. In definitiv, nu se stie cat vom ramane departe de tara si mai ales sa incercam sa readucem zambetul pe buze a celor ramasi acasa. Trebuiesc schimbate prioritatile si cine stie, poate ca copiii nostri nu vor mai lucra pentru straini, poate se vor intoarce in tara sa conduca propia firma. Poate ca in acest fel numarul celor care parasesc tara se va diminua considerabil. Nicaieri in lume privighetoarea nu canta la fel de frumos ca ACASA.! Aici,departe de aerul Carpatilor,marul nu are gust de mar,painea nu miroase a vatra,iar zambetul...este masca dorului de cei dragi!!!!!.
Adriana Vidroiu Stanca Valencia 2006