IN SPANIA
In Spania,romanii sunt destul de repede acceptati datorita similitudinilor dintre cultura ,limba,religia si carácter.Suntem un popor muncitor si ca dovada stau statisticile INM,unde romanii ocupa primul loc intr-un top al nationalitatilor .Conform acestor statistici 96% dintre romanii cu permis de munca si rezidenta cotizeaza la Seguridad Social,in timp ce spaniolii sunt inregistrati cu un procentaj de 85%.
Trist este insa faptul ca la nivelul omului de rand,romanul este relationat cu retelele de prostitutie,cu grupurile de hoti ,cu cei care isi vand copiii prin baruri sau cu cersetorii din fata magazinelor. Din cauza celor 4% ,suntem nevoiti sa ducem o lupta inegala cu ziarele si posturile de televiziune care duc o campanie negativa
,discriminatorie,ireala,in ceea ce priveste comunitatea romaneasca,comportament injust fata de miile de anonimi,romani,care traiesc respectand normele si valorile societatii acestei tari.
.Am plecat cu miile din Romania plini de sperante si vise.
Dupa ce cu greu facem rost de bani pentru a plati biletul de calatorie, urmeaza, de cele mai multe ori, un drum lung de trei zile pe parcursul caruia ai timp destul sa te rogi ca cel ce a promis ca te va ajuta, sa te astepte cel putin in statia de autobuz.
Daca te numeri printre cei norocosi, prietenul, ruda, cunostinta, etc..., te va inghesui intr-o camera din casa unde locuieste cu chirie, cea mai mica desigur, unde mai mult ca sigur va trebui sa o imparti cu cineva.
Trezit din socul drumului si bucuria ca nu ai dormit pe peronul statiei de autobuz, in foarte putin timp vei constata ca acea camaruta trebuie sa o platesti. Speriat, insa cu inconstienta noului venit, incepi sa cauti de munca. In acest moment, realizezi ca nu cunosti limba, ca nu ai documentele necesare pentru a putea munci legal si mai ales, vei intelege ca studiile din tara nu ti se vor lua in consideratie .
Timpul trece fara sa tina cont de problemele si nevoile tale, se aproprie sfarsitul lunii si trebuie sa platesti chiria. Atunci accepti orice fel de munca, oricat de prost platita ar fi, si asa vei continua mult timp.
Cazul celor care se trezesc singuri, fara ca cineva sa ii astepte la sosire, este mult diferit, tragic chiar. Ramas singur pe peron simti ca pamantul iti fuge de sub picioare, insa nu disperi.
Incepi sa inventezi scuze ori motive pentru prietenul care inca nu si-a facut aparitia. Cand realizezi ca acest lucru nu se va produce, te cauti in buzunar, scoti o moneda si incepe nebunia telefoanelor. Ciudat insa, nimeni nu raspunde, iar tu trebuie sa faci macar un dus,iti este foame, somn, insa cel mai mult, iti este frica. Daca ti se intampla asa ceva, devi vulnerabil, o tinta sigura pentru retelele care vaneaza in statii de tren, autobuz sau aeroporturi.
Ti se poate intampla orice: de la furtul bagajului, banilor, pana la sechestru sau mai rau.
In ambele cazuri, dupa ce trec cele trei luni de viza, incepe frica expulzarii. Orice politai, gardian de paza sau de circulatie, devine obsesia zilnica de care nu vei scapa ani si ani. Bineinteles, lucrurile se schimba in momentul in care poti cat de cat sa te exprimi si mai ales atunci cand obtii actele mult asteptate.,discriminatorie,ireala,in ceea ce priveste comunitatea romaneasca,comportament injust fata de miile de anonimi,romani,care traiesc respectand normele si valorile societatii acestei tari.
.Am plecat cu miile din Romania plini de sperante si vise.
Dupa ce cu greu facem rost de bani pentru a plati biletul de calatorie, urmeaza, de cele mai multe ori, un drum lung de trei zile pe parcursul caruia ai timp destul sa te rogi ca cel ce a promis ca te va ajuta, sa te astepte cel putin in statia de autobuz.
Daca te numeri printre cei norocosi, prietenul, ruda, cunostinta, etc..., te va inghesui intr-o camera din casa unde locuieste cu chirie, cea mai mica desigur, unde mai mult ca sigur va trebui sa o imparti cu cineva.
Trezit din socul drumului si bucuria ca nu ai dormit pe peronul statiei de autobuz, in foarte putin timp vei constata ca acea camaruta trebuie sa o platesti. Speriat, insa cu inconstienta noului venit, incepi sa cauti de munca. In acest moment, realizezi ca nu cunosti limba, ca nu ai documentele necesare pentru a putea munci legal si mai ales, vei intelege ca studiile din tara nu ti se vor lua in consideratie .
Timpul trece fara sa tina cont de problemele si nevoile tale, se aproprie sfarsitul lunii si trebuie sa platesti chiria. Atunci accepti orice fel de munca, oricat de prost platita ar fi, si asa vei continua mult timp.
Cazul celor care se trezesc singuri, fara ca cineva sa ii astepte la sosire, este mult diferit, tragic chiar. Ramas singur pe peron simti ca pamantul iti fuge de sub picioare, insa nu disperi.
Incepi sa inventezi scuze ori motive pentru prietenul care inca nu si-a facut aparitia. Cand realizezi ca acest lucru nu se va produce, te cauti in buzunar, scoti o moneda si incepe nebunia telefoanelor. Ciudat insa, nimeni nu raspunde, iar tu trebuie sa faci macar un dus,iti este foame, somn, insa cel mai mult, iti este frica. Daca ti se intampla asa ceva, devi vulnerabil, o tinta sigura pentru retelele care vaneaza in statii de tren, autobuz sau aeroporturi.
Ti se poate intampla orice: de la furtul bagajului, banilor, pana la sechestru sau mai rau.
Parcurgi apoi obositorul traseu din fiecare an pentru a-ti reinnoi permisul de munca, un traseu ce incepe la Ministerul Afacerilor Publice, continua cu cozile de la primarie si se termina cu asteptarea de la Politie. Pe la fiecare institutie mai sus mentionata, esti nevoit sa treci de doua ori: prima data pentru depunerea dosarului, apoi pentru scoaterea lui. Insa permisul de munca iti este atat de necesar incat, peste toate impedimentele acestui proces obositor, se asterne valul uitarii cand ti se pune permisul reinnoit in mana.
Nu stiu cum se desfasoara integrarea sau acceptarea romanilor in alte tari, insa pot spune cu singuranta ca in Spania romanii sint bine primiti, „adoptati” chiar de cercurile in care traiesc si muncesc.
Se spune despre romani ca sunt un dar pentru societatea spaniola si nu de putine ori am auzit spunandu-se ca sunt motorul economiei. Avantajul romanilor provine din faptul ca avem o cultura apropiata, invatam repede limba, suntem muncitori si bine educati. Reusita fiecaruia dintre noi depinde de rapiditatea si seriozitatea pasilor facuti spre insusirea si respectarea normelor societatii.
Evolutia evenimentelor politice si economice din Romania de dupa revolutie, a introdus in limbajul cotidian notiunea de emigrant. Cuvantul in sine este departe de a fi un statul social, este de fapt istoria unei vieti si nu de putine ori se poate numi drama.
Destinul a vrut ca „generatia de sacrificiu” a Romaniei, sa fie pusa la incercare inca o data (daca mai era necesar) si cu miile am ales drumul occidentului.
Nu trebuie sa uitam insa, sub nici o forma, ca noi suntem ambasadorii unei tari,mesagerii unei culturi si vorbitori de o limba latina prin excelenta,ramurile unui arbore cu radacinile adanc infipte in istoria de care avem toate motivele sa fim mandrii.
Cum spuneam,suntem ambasadorii unei tari iar faptul ca din diferite motive suntem raspanditi prin toate colturile lumii,ne face responsabili de imaginea Romaniei.
In prezent, numarul romanilor care au in propietate o casa si masina este destul de mare, din ce in ce mai mare, ceea ce inseamna ca romanul si-a insusit normele societatii capitaliste de consum. Sunt tot mai multi cei care s-au stabilit impreuna cu familia, in general in apropierea nucleelor urbane, unde probabilitatea gasirii unui loc de munca este mai mare, altii s-au casatorit si cel mai important, putem vorbi despre existenta unei NOI GENERATII DE ROMANI, o generatie care se naste si creste in spiritul democratic al societatii occidentale, o generatie in care trebuie sa ne punem toate sperantele, care reprezinta oxigenul de care Romania are atata nevoie.
Ne revine insa tuturor marea responsabilitate de a-i creste cu ROMANIA pe buze si in suflet. In ceea ce ma priveste, pot spune cu mandrie, ca sunt o bunica fericita, ca am o nepotica minunata care creste ascultand povestile si amintirile lui Ion Creanga.
Este important sa cunoasca basmele lui Petre Ispirescu,poeziile lui Mihai Eminescu,George Bacovia,Nichita Stanescu,Nicolae Labis,Lucian Blaga etc...
Este important sa ne pastram identitatea,sa o transmitem mai departe copiilor nostrii,iar tuturor celor care nu ne cunosc,sa le aratam cine suntem cu adevarat si mai ales ca Romania a apartinut acestui spatiu dintotdeauna.Cand occidentul va cunoaste arta,traditiile,cultura,istoria si sufletul cald al romanului,de abia atunci,xenofobia si rasismul vor disparea.Avem o obligatie morala fata de toti acei ce in urma cu mai bine de 17 ani,au riscat ,si-au pierdut viata chiar,pentru ca noi sa putem fi azi aici.Nu avem dreptul sa fim indiferenti la valoarea morala si umana a identitatii pe care o vom lasa mostenire,o identitate de care suntem cu totii responsabili.
Adriana Vidroiu Stanca