OAMENI...SI FAPTE...
O după amiază călduroasă de iunie, o terasă pustie situată între blocuri şi ascunsă la umbra unor
arbori cu flori violete al căror nume îmi este necunoscut. O descriere sumară a unui loc destul de cunoscut mie şi care devenea, începând din acel moment, motivul unei plăcute amintiri.
Povestea începe de fapt în urmă cu 3 luni, în acea săptămână de luna martie, atunci când Valencia se îmbrăca în haine de sărbătoare, iar străzile puternic luminate lăsau impresia unui oraş din poveşti.
În urma unei apariţii la televiziune, discutând despre Fallas cu prezentatoarea emisiunii, Ana Gonzales, ne-am gândit să folosim prilejul acestei sărbători valenciene şi să încercăm să transformăm în realitate visul unei românce, şi anume acela de a putea îmbrăca un costum tradiţional şi mai ales acela de a putea participa la Ofrenda de flori.
Ana s-a pus pe treaba, eu de asemenea şi, cu ajutorul unui om minunat pe nume Emilio Tamarit
Gil (preşedintele comisiei fallere din strada Lepanto), acest lucru a fost posibil. Românca norocoasă, Ioana Sîntimbreanu, a fost prezentată domnului Emilio Tamarit Gil, care s-a ocupat personal de procurarea costumului, de coafură, de procurarea bijuteriilor care se poartă la astfel de sărbători, apoi de suportarea cheltuielilor corespunzătoare unei nopţi la hotel, cu cina inclusă, şi a valorii buchetului de flori pe care tânăra Ioana Sîntimbreanu din Oliva l-a depus la Fecioara Maria în Plaza de la Virgen, împreună cu celelalte membre ale delegaţiei acestei
comisii din strada Lepanto.
Atât Ana Gonzales cat si domnul Emilio Tamarit, au dedicat timp şi nu numai pentru ca visul
acestei fete să devină realitate. Prezenţa Ioanei a fost considerată ca un eveniment inedit, fapt pentru care televiziunile locale au ţinut să transmită ştirea în direct.
Acesta era de fapt motivul întâlnirii mele cu domnul Emilio, încercam să repar ceea ce nu ar fi
trebuit să se întâmple. Luasem cunoştinţă de felul incalificabil de comportament al familiei Sîntimbreanu, care, văzându-şi visul împlinit, imediat după Ofrenda, fără să anunţe sau să mulţumească, au dispărut în ceaţă. Cu aceasta atitudine au tăvălit în noroi imaginea şi aşa
destul de complicată a întregii comunităţi româneşti.
Fuseserăm invitaţi (eu şi domnul Emilio) la ultimul program numit “Fără frontiere”, condus
de aceeaşi Ana Gonzales, însă din respect pentru comunitatea românească, domnul Emilio a
refuzat invitaţia, motivând că experienţa avută în luna martie ia lăsat un gust amar.
- Adriana Vidroiu
Emilio Tamarit Gil
Oameni şi Fapte
O după amiază călduroasă de iunie, o terasă pustie situată între blocuri şi ascunsă la umbra unor
arbori cu flori violete al căror nume îmi este necunoscut. O descriere sumară a unui loc destul de cunoscut mie şi care devenea, începând din acel moment, motivul unei plăcute amintiri.
Povestea începe de fapt în urmă cu 3 luni, în acea săptămână de luna martie, atunci când Valencia se îmbrăca în haine de sărbătoare, iar străzile puternic luminate lăsau impresia unui oraş din poveşti.
În urma unei apariţii la televiziune, discutând despre Fallas cu prezentatoarea emisiunii, Ana Gonzales, ne-am gândit să folosim prilejul acestei sărbători valenciene şi să încercăm să transformăm în realitate visul unei românce, şi anume acela de a putea îmbrăca un costum tradiţional şi mai ales acela de a putea participa la Ofrenda de flori.
Ana s-a pus pe treaba, eu de asemenea şi, cu ajutorul unui om minunat pe nume Emilio Tamarit
Gil (preşedintele comisiei fallere din strada Lepanto), acest lucru a fost posibil. Românca norocoasă, Ioana Sîntimbreanu, a fost prezentată domnului Emilio Tamarit Gil, care s-a ocupat personal de procurarea costumului, de coafură, de procurarea bijuteriilor care se poartă la astfel de sărbători, apoi de suportarea cheltuielilor corespunzătoare unei nopţi la hotel, cu cina inclusă, şi a valorii buchetului de flori pe care tânăra Ioana Sîntimbreanu din Oliva l-a depus la Fecioara Maria în Plaza de la Virgen, împreună cu celelalte membre ale delegaţiei acestei
comisii din strada Lepanto.
Atât Ana Gonzales cat si domnul Emilio Tamarit, au dedicat timp şi nu numai pentru ca visul
acestei fete să devină realitate. Prezenţa Ioanei a fost considerată ca un eveniment inedit, fapt pentru care televiziunile locale au ţinut să transmită ştirea în direct.
Acesta era de fapt motivul întâlnirii mele cu domnul Emilio, încercam să repar ceea ce nu ar fi
trebuit să se întâmple. Luasem cunoştinţă de felul incalificabil de comportament al familiei Sîntimbreanu, care, văzându-şi visul împlinit, imediat după Ofrenda, fără să anunţe sau să mulţumească, au dispărut în ceaţă. Cu aceasta atitudine au tăvălit în noroi imaginea şi aşa
destul de complicată a întregii comunităţi româneşti.
Fuseserăm invitaţi (eu şi domnul Emilio) la ultimul program numit “Fără frontiere”, condus
de aceeaşi Ana Gonzales, însă din respect pentru comunitatea românească, domnul Emilio a
refuzat invitaţia, motivând că experienţa avută în luna martie ia lăsat un gust amar.
- Adriana Vidroiu
Emilio Tamarit Gil
Oameni şi Fapte